Sustenabilitatea afacerii
În multe dintre interacțiunile noastre cu antreprenorii am observat că aceștia au preluat conceptul de sustenabilitate ca pe o anexă a afacerii pe care ar trebui să o dezvolte și ca exercițiu de PR deoarece le facilitează accesul la diverse programe de finanțare, sau le îmbunătățește imaginea. Acesta nu este neaparat un lucru rău, însă conceptul de afacere sustenabilă merge dincolo de imaginea și cerințele proiectelor europene.
De fapt, sustenabilitatea unei afaceri poate îmbrăca numeroase forme, dar de fiecare dată scopul rămâne același și anume asigurarea longevității afacerii, indiferent de evoluțiile pieței.
În acest sens, trebuie să facem o diferență între o afacere sustenabilă și o viziune sustenabilă a afacerilor.
Ce înseamnă o viziune sustenabilă a afacerilor?
Timp de trei decenii definiția unei abordări sustenabile s-a extins constant pentru a îngloba diferite obligații de responsabilitate socială, protecția mediului, reducerea emisiilor sau reciclare. Curentul a luat avânt la începutul anilor 90 și fost botezat de J Elkington „triple bottom line” un proces preponderent contabil prin care companiile urmăresc și riscurile economice (profits), sociale (people) și de mediu (planet). Intenția declarată a acestei noi abordări a fost de a extinde sfera de responsabilitate dincolo de porțile întreprinderii cel puțin în comunitatea imediată pe care o deservește.
Sursa: https://sustain.wisconsin.edu/sustainability/triple-bottom-line/
Ce înseamnă o afacere sustenabila?
O afacere sustenabila presupune aplicarea de soluții inovatoare, care să îți creeze o imunitate relativă la riscurile industriei în care activezi, sau a mediului de afaceri în ansamblul său.
Este sustenabil să aplici o viziune sustenabilă?
Din punctul nostru de vedere, nu. Cel puțin nu în forma actuală în care se pune accentul pe o alocare din ce în ce mai mare de timp și resurse către aceste cauze în detrimentul misiunii inițiale a întreprinderii și a problemei pe care antreprenorul și-a propus să o rezolve.
De cele mai multe ori sustenabilitatea rămâne un deziderat declarativ al companiei, sau susținut prin exerciții de imagine încadrate în campanii de CSR (Corporate Social Responsability).
O afacere sustenabilă se gândește la următorul pas necesar pentru a supraviețui și a se dezvolta. Spre exemplu în 2007 Apple, o companie consacrată pe piața calculatoarelor personale, a intrat pe o piață nouă lansând Iphone-ul, după ce în 2001 dezvoltase o alta piață îndepărtându-se de calculatore prin Ipod.
În schimb o afacere care bifează politici de sustenabilitate are alte obiective. Ce scria în raportul de sustenabilitate pe 2007 al Nokia, principalul jucător din piața telefoanelor mobile de atunci:
„Nokia has been studying environmental aspects of design for more than a decade and sustainability is one of the design team’s key focus areas. We are developing products and services which not only meet customers’ immediate usability needs but help them to make more sustainable choices through the innovative use of materials, technologies and concepts.”
Cele două abordări au avut și rezultate diferite:
Sursa: https://www.businessinsider.com/chart-of-the-day-apple-nokia-2010-7
Viziunea sustenabilă gândită de conducerea, de atunci, a Nokia nu au mai ajuns să se implementeze. Între timp, compania a trecut prin mai multe echipe de conducere, două achiziții și o divizare.
Identificarea următorului avantaj competitiv nu este suficientă, în cele din urmă implementarea este elementul esențial. În acest sens, avem exemplul Xerox. Deși Xerox Park, divizia de cercetare a Xerox a dezvoltat tehnologiile care au revoluționat industria I&C și lumea în ultimii 50 de ani ( de la interfața grafică, editorul de text, Ethernet, programarea orientată pe obiect, LCD-uri și CD-uri) de aceste tehnologii au profitat implementatorii: Apple, Microsoft, HP, Compaq, iar Xerox a rămas nișată pe o piață mult mai restrânsă.
Ce presupune, totuși, o viziune sustenabilă corectă a afacerilor?
Scopul unei inițiative antreprenoriale este de a aduce valoare adăugată comunității prin însuși obiectul de activitate vizat. Pentru a-și asigura sustenabilitatea, la rândul lui, un antreprenor trebuie să implementeze soluții proprii sau dezvoltate de alți antreprenori de eficientizare a propriei activități și astfel, prin inovare reală, obține minimizarea efectelor negative ale impactului propriei întreprinderi asupra comunității sau mediului. În acest sens, rolul antreprenorului nu este de a minimiza efectele impactului propriei întreprinderi, ci de a crea un impact pozitiv pentru comunitate în ariile relevante activității lui.
Pornind de la această premisă, supraviețuirea și dezvoltarea întreprinderii este unicul țel de sustenabilitate de urmat. Dacă testul pieței validează viziunea antreprenorului, înseamnă că aceasta reprezintă o soluție reală la o problema întâlnită în comunitate. Din acest punct supraviețuirea depinde de viziunea antreprenorului, de măsurile identificate și de agilitatea companiei.
Spre exemplu, având în vedere disponibilitatea resurselor pe termen lung, Ikea a demarat o politică de achiziționare de păduri. Compania le va administra probabil mai eficient decât orice administrator public deoarece de managementul acestei resurse depinde direct de bunăstarea lor. Astfel, Ikea bifează componenta de PR aferentă unei politici de sustenabilitate în relația cu mediul. Totodată, își asigură materia primă și implicit componenta de sustenabilitate a întreprinderii ce ține predictibilitatea costurilor de producție indiferent de ceea ce se va întampla în piață pe viitor.